În ultimii 30 de ani, la Roșiori de Vede s-au construit câteva blocuri, sedii de instituții, niște săli de sport, o gradiniță și alte câteva tentative de investiții care au eșuat înainte de a prinde contur. Cam la atât se rezumă noua imagine a urbei cu pretenții de municipiu, la care putem adăuga o stație de epurare subdimensionată, niste fabrici distruse, un sistem de termoficare prăbușit de ineficiență, o rețea de gaze care nu poate trece calea ferată sau drumul național și nu prea suportă străzile înfundate. Mai nimic despre apă și canalizare, care în mod evident nu au fost niciodată o prioritate pentru autorități.
S-a tot spus că nu sunt bani la buget pentru astfel de investiții și ne-a surprins pandemia fără apa în aproape jumătate de oraș, fix când s-a reinventat apa și săpunul, iar spălatul pe maini a fost declarat cel mai eficient mod de prevenire a răspandirii noului virus, nu că până acum igiena personală n-ar fi contat.
În toti acesti ani, când zeci de strazi n-au avut loc în sistemul public de apă, unde până și haznaua a devenit un lux, din bani publici s-au construit noi sedii administrative pentru confortul unor funcționari, dar au ajuns să fie depopulate în urma unor privatizări și restructurări produse inevitabil de-a lungul timpului.
La sediul CEC, o clădire impunătoare din centrul orașului, cu multe birouri și apartamente de protocol, mai lucrează câțiva oameni în încăperile de la parter. O altă clădire aproape pustie este sediul Circumscripției Sanitar- Veterinare de pe Bulevardul Sfânta Vineri, unde pe lângă cladirea administrativă s-a construit și un spital unde să fie tratate animale mari, dar care nu a funcționat niciodată. Odată cu privatizarea serviciilor medicale veterinare, activitatea în cadrul instituției s-a restrans, iar acum nu prea mai sta nimeni în această clădire.
În toată această frenezie nejustificată a investițiilor publice a intrat și Administraţia Asigurărilor de Stat (ADAS) care a beneficiat de un sediu nou la Roșiori de Vede, o altă construcție de care s-a cam ales praful după privatizare. Fostul sediu ADAS, actualul ASIROM, ajuns pentru o bună bucată de vreme pe mâna lui Ioan Niculae, nu a meritat nici măcar un pic de vopsea chiar dacă s-au câștigat bani frumoși de pe urma asigurărilor încheiate aici.
Mai sunt și alte exemple despre cum s-au risipit banii publici pe orice altceva decât apă și canalizare pentru roșioreni, campusul școlar, o investiție de dată mai recentă, neterminată și abandonată care a înghițit câteva zeci de miliarde sau noua stație de epurare atât de bine construită că se îneacă la fiecare ploaie mai serioasă.
În 14 ani de funcționare, Apa Serv Teleorman, înființată pentru a derula proiecte europene de investiții, s-a dovedit a fi mai mult o cooperativă controlată de PSD care adună banii produși de sucursale pentru a-i folosi în mod discreționar favorizandu-i pe unii în detrimentul celorlalți, iar profitul unora să acopere pierderile altora. În toți acești ani, operatorul județean Apa Serv a reușit performanța de a derula un singur proiect de investiții care înseamnă stații de captare și tratare a apei și stații de epurare în localitățile urbane, majoritatea lucrărilor fiind de o calitate discutabila, dar profitabilă pentru grupul de interese. Pe lângă asta, au mai reușit să achiziționeze 5 autovidanje, două buldoexcavatoare și o autospecială, iar de aproape 7 ani se chinuie să finalizeze documentația tehnică pentru proiectul de extindere a rețelelor de apă și canalizare din orașe. În acest ritm roșiorenii mai pot spera că vor avea apă și canalizare peste 10 ani, iar până atunci, dacă se va întâmpla, se pot consola cu hidroforul din fântână și haznaua din curte, cu țevile cârpite și mizeria de apă de la robinete.